Ce este un conosament?
Conosamentul (B/L) este documentul prin care transportatorul recunoaște că a primit marfa sau că a încărcat-o la bord. Este dovada contractului de transport și, în forma sa negociabilă, un titlu reprezentativ al mărfii care stabilește cui i se predă marfa în portul de sosire. Se emite în transportul maritim, iar marfa este eliberată contra prezentării originalului de către deținătorul îndreptățit.
Transferă conosamentul proprietatea?
Conosamentul transferă posesia mărfii, nu proprietatea. Potrivit art. 1234 din Codul comercial turc, după ce marfa a fost preluată pentru transport, predarea conosamentului persoanei îndreptățite să primească marfa pe baza lui are același efect juridic ca predarea mărfii însăși, iar persoana care preia în mod corespunzător documentul devine posesor indirect. Dacă proprietatea s-a transferat sau nu este o chestiune care ține de contractul de vânzare de bază. Diferența contează în practică: un cumpărător poate deține conosamentul original și totuși să nu fie proprietar, dacă vânzarea prevede că dreptul de proprietate se transferă abia la plata integrală. Transportatorul nu examinează vânzarea; trebuie să predea marfa deținătorului îndreptățit al conosamentului. De aceea băncile cer conosamentul original în cadrul unui acreditiv: documentul funcționează ca o garanție care controlează cine poate ridica marfa.
Care este diferența dintre conosamentul nominativ, la ordin și la purtător?
Diferența constă în cui și în ce mod poate fi transferat documentul. Un conosament la ordin se transferă prin gir și predare și este tipul cel mai utilizat în comerțul internațional. Dacă în căsuța destinatarului scrie doar „la ordin”, conosamentul este emis la ordinul expeditorului, iar nimeni nu poate ridica marfa dacă expeditorul nu îl girează. Într-un conosament nominativ destinatarul este numit, iar documentul nu se transferă prin gir. Un conosament la purtător se transmite prin predarea hârtiei și, deoarece riscul de pierdere este foarte mare, în practică este rar ales. Alegerea este legată de riscul comercial: în cazul unei mărfi care nu a fost încă plătită, un conosament la ordin îi permite vânzătorului să rețină marfa.
- La ordin: se transferă prin gir și predare; standardul în tranzacțiile cu acreditiv.
- Nominativ: destinatarul este numit; nu poate fi transferat prin gir.
- La purtător: se transferă prin predarea hârtiei; risc ridicat de pierdere.
Care este diferența dintre conosamentul original, telex release și sea waybill?
Toate trei reglementează eliberarea mărfii, dar cheia eliberării este diferită. În cazul conosamentului original, marfa este eliberată numai contra prezentării unui original la agentul transportatorului din portul de sosire. Un telex release nu este un tip distinct de document, ci o operațiune efectuată pe un conosament tipărit: după ce vânzătorul a fost plătit, toate originalele sunt predate agentului transportatorului din portul de încărcare, iar transportatorul îi dă instrucțiuni agentului său de la destinație să elibereze marfa, astfel încât nu trebuie așteptată nicio hârtie. În cazul unui sea waybill nu se tipărește niciun original; documentul nu este negociabil, iar marfa se predă destinatarului numit în el, după verificarea identității. Alegerea ține de încrederea comercială. Conosamentul original este cea mai puternică garanție a plății, dar dacă documentele întârzie prin poștă, containerul așteaptă în port și începe să curgă demurrage. Un sea waybill elimină această întârziere, dar slăbește poziția vânzătorului.
Își păstrează expeditorul dreptul de control în cazul unui sea waybill?
Da, dacă nu s-a convenit altfel, dreptul de control rămâne la expeditor. Un sea waybill nu poate fi girat și nu este un titlu reprezentativ al mărfii, dar aceasta nu înseamnă că expeditorul pierde orice cuvânt de spus asupra mărfii. Potrivit Regulilor uniforme CMI pentru scrisorile de transport maritim din 1990 (CMI Uniform Rules for Sea Waybills), expeditorul are opțiunea de a transfera dreptul de control către destinatar, dar numai dacă își exercită această opțiune cel târziu în momentul în care marfa este predată transportatorului, iar această alegere trebuie menționată în document. Atât timp cât nu transferă dreptul, expeditorul poate schimba destinatarul sau instrucțiunea de predare printr-o instrucțiune scrisă adresată transportatorului. Unele contracte folosesc o mențiune „NODISP”: expeditorul renunță din timp la dreptul de a schimba destinatarul, ceea ce întărește poziția destinatarului. Pe scurt, un sea waybill nu oferă o garanție care să poată fi prezentată unei bănci, dar vânzătorul nu a lăsat marfa complet fără control.
Sunt scrisoarea de transport aerian și scrisoarea de transport rutier conosamente?
Nu. Nici scrisoarea de transport aerian (AWB), nici scrisoarea de transport CMR nu sunt titluri reprezentative ale mărfii și nici una nu poate fi girată. Scrisoarea de transport aerian este dovada contractului de transport și a primirii mărfii. Se întocmesc trei originale, unul pentru transportator, unul pentru destinatar și unul pentru expeditor, dar documentul nu reprezintă marfa, iar compania aeriană predă marfa destinatarului numit în el. Scrisoarea de transport CMR funcționează după aceeași logică, cu trei originale potrivit Convenției CMR: unul pentru expeditor, unul care însoțește marfa și unul pentru transportator. Dreptul de dispoziție asupra mărfii în transportul rutier este reglementat de art. 12 din Convenție. Ca urmare, transportul aerian și cel rutier nu au un echivalent al regulii maritime potrivit căreia cine deține documentul controlează marfa; garanția plății se construiește prin alte mijloace, cum ar fi acreditivul, documentele contra plată sau desemnarea băncii drept destinatar.
Comparație între conosamentul original, telex release și sea waybill
| Criteriu |
Conosament original (B/L) |
Telex release |
Sea waybill |
| Titlu reprezentativ al mărfii |
Da |
Nu este un document distinct; este o operațiune pe un conosament care este titlu reprezentativ |
Nu |
| Poate fi girat? |
Da, dacă este la ordin |
Nu, după ce originalele au fost predate |
Nu |
| Original necesar la eliberare |
Obligatoriu |
Nu este necesar; este suficientă instrucțiunea de eliberare a transportatorului |
Nu este necesar; sunt suficiente identitatea și împuternicirea destinatarului |
| Trebuie ca documentele să ajungă la destinație? |
Da, iar o întârziere creează risc de demurrage |
Nu |
Nu |
| Potrivirea cu un acreditiv |
Documentul cel mai potrivit |
Variază în funcție de bancă; în general nu este preferat |
În general nu este acceptat |
| Utilizare tipică |
Cumpărător nou sau riscant, tranzacții cu acreditiv |
Marfă care a fost deja plătită |
Expediții în cadrul unui grup, cumpărător de încredere |
Întrebări frecvente
Câte conosamente originale se emit?
Setul cel mai frecvent este 3/3: trei originale și, de obicei, trei copii nenegociabile. Prezentarea oricăruia dintre cele trei originale este suficientă pentru a obține marfa, iar după ce unul a fost folosit, celelalte își pierd efectul. În tranzacțiile cu acreditiv, băncile cer de obicei setul complet de originale, iar o prezentare incompletă este motiv de neconformitate.
Cine emite conosamentul?
Îl emite transportatorul sau agentul său ori comandantul navei în numele lui. Când un spedițor preia transportul în nume propriu, emite propriul conosament house (HBL). Conținutul se bazează pe instrucțiunile de încărcare ale expeditorului, așa că riscul unor greșeli în câmpuri precum numele destinatarului, descrierea mărfii și codul HS revine expeditorului. O corecție nu se poate face dacă originalele nu sunt predate.
Cum se ridică marfa dacă conosamentul original s-a pierdut?
Un conosament pierdut nu devine nevalabil de la sine; documentul trebuie anulat de o instanță. Deoarece acest lucru durează, în practică transportatorii pot elibera marfa contra unei garanții bancare. Suma și durata garanției sunt stabilite de transportator, care nu este obligat să o accepte. Pentru a reduce riscul, originalele se trimit în colete separate.
Este telex release același lucru cu sea waybill?
Nu. Un telex release este o operațiune aplicată unui conosament tipărit: originalele sunt predate transportatorului în portul de încărcare. Un sea waybill este de la început un document de transport nenegociabil și nu se tipărește niciodată un original. Rezultatul practic este asemănător, deoarece destinatarul ridică marfa fără să aștepte hârtia, dar natura juridică și controlul pe care îl păstrează vânzătorul sunt diferite.