Ce este vămuirea?
Vămuirea este procesul de plasare a mărfurilor sub un regim vamal: înregistrarea declarației, stabilirea taxelor și impozitelor și efectuarea oricărei inspecții. La import permite punerea mărfurilor în liberă circulație; la export le permite să părăsească teritoriul vamal. În Turcia formalitățile sunt îndeplinite fie de proprietarul mărfurilor prin reprezentare directă, fie de un broker vamal care acționează ca reprezentant indirect.
De ce sunt esențiale declarația vamală și înregistrarea ei?
Datoria vamală ia naștere în momentul înregistrării declarației și se aplică cota taxei vamale și cursul de schimb din acea dată. În Turcia declarațiile se depun electronic prin sistemul BİLGE, iar după atribuirea unui număr de înregistrare declarația este obligatorie din punct de vedere juridic; corectarea ei urmează o procedură separată. Data înregistrării este un prag nu numai pentru cotă și pentru cursul de schimb, ci și pentru baza de impozitare: conform art. 21 din Legea turcă a TVA, baza la import cuprinde, pe lângă valoarea în vamă, impozitele, taxele vamale, taxele și cotele plătite la import și cheltuielile efectuate până la data înregistrării care nu au fost încă impozitate. Prin urmare, costurile de depozitare și de terminal care se acumulează înainte de înregistrare măresc baza TVA, iar costul așteptării nu este doar factura depozitului.
De ce contează atât de mult codul tarifar?
Codul tarifar al mărfurilor decide cota taxei vamale, măsurile de politică comercială aplicabile și autorizațiile care vor fi solicitate. Primele șase cifre reprezintă codul HS al Organizației Mondiale a Vămilor; după acestea, țările adaugă propriile cifre. În Turcia codul, numit GTİP, are 12 cifre. Declararea aceluiași produs în două poziții diferite poate schimba complet cota taxei vamale, supunerea la taxa antidumping, necesitatea inspecției prealabile sau cerința unui certificat. Un cod greșit duce la stabilirea de taxe vamale suplimentare într-un control ulterior și la sancțiuni administrative. În caz de dubiu, solicitarea unei informații tarifare obligatorii (BTI) înainte de import este cea mai sigură modalitate de a preveni o dispută ulterioară.
- Cifrele 1–6: Sistemul armonizat (internațional).
- Cifrele 7–8: Nomenclatura combinată (UE).
- Cifrele 9–10: subdiviziune națională.
- Cifrele 11–12: cod statistic.
Pe ce bază se calculează taxa vamală, TVA și accizele?
Impozitele la import se construiesc pe o bază în straturi: mai întâi valoarea în vamă, apoi suma la care se adaugă taxa vamală și, la urmă, TVA. Valoarea în vamă se determină, de regulă, prin metoda valorii tranzacției și include transportul și asigurarea până la frontiera Turciei; cu alte cuvinte, este o valoare bazată pe CIF (consultați Incoterms). Taxa vamală se calculează pe această valoare la cota codului tarifar. Accizele (ÖTV) apar numai pentru mărfurile enumerate în listele anexate legii și intră în bază în stratul dinaintea TVA. TVA este ultimul strat și se calculează pe baza care include impozitele anterioare și cheltuielile efectuate până la înregistrare. Consecința practică este că o creștere a navlului nu se reflectă în cost doar prin propria sumă, ci împreună cu efectul ei fiscal de-a lungul lanțului.
Ce înseamnă circuitele roșu, galben, verde și albastru?
Circuitul arată la ce nivel va fi controlată o declarație, iar în Turcia este atribuit automat de sistemul BİLGE la înregistrare, pe baza unor criterii de risc. În circuitul verde nu există nici control documentar, nici inspecție fizică. În circuitul albastru mărfurile sunt eliberate, iar controlul se face ulterior, asupra declarației și a evidențelor comerciale. În circuitul galben declarația și anexele ei sunt examinate ca documente, iar mărfurile nu sunt deschise. În circuitul roșu, pe lângă controlul documentar, mărfurile sunt inspectate fizic și, la nevoie, analizate în laborator. Declarantul nu poate alege circuitul, dar companiile care dețin un certificat de Operator Economic Autorizat (AEO) pot beneficia de facilități precum circuitul verde. Circuitul este unul dintre indicatorii importanți pentru estimarea numărului de zile cât va rămâne un container în port și, odată cu aceasta, a expunerii la demurrage.
Care este diferența dintre depozitarea temporară și antrepozitul vamal?
Depozitarea temporară este un loc de așteptare cu limită de timp, în timp ce antrepozitul vamal este un regim vamal. În Turcia, după prezentarea mărfurilor la vamă, acestea așteaptă într-un loc de depozitare temporară până li se atribuie o destinație vamală aprobată; această perioadă este de 45 de zile de la data declarației sumare pentru mărfurile sosite pe cale maritimă și de 20 de zile pentru cele sosite prin alte moduri. Dacă termenul este depășit, mărfurile intră în procesul de lichidare. În regimul de antrepozit vamal, în schimb, mărfurile pot rămâne, de regulă, sub supraveghere vamală fără limită de timp, iar taxele nu se plătesc cât timp acestea rămân în antrepozit. Deoarece importurile pot fi efectuate pe părți, pe măsura nevoii, antrepozitul vamal este un instrument de amânare pentru importatorii care doresc să gestioneze fluxul de numerar.
Circuitele de control vamal în Turcia și ce acoperă
| Circuit |
Domeniu |
Efectul asupra timpului |
| Verde |
Fără control documentar și fără inspecție fizică |
Cel mai rapid; legat de statute precum AEO |
| Albastru |
Mărfurile sunt eliberate și verificate ulterior pe baza documentelor și a evidențelor |
Rapid la momentul procesării; auditul vine mai târziu |
| Galben |
Declarația și anexele ei sunt verificate ca documente |
Se oprește dacă documentele lipsesc sau nu concordă |
| Roșu |
Control documentar + inspecția fizică a mărfurilor, cu analiză dacă este necesar |
Cel mai lung; se adaugă coada pentru inspecție și timpul de laborator |
Întrebări frecvente
Este obligatoriu să colaborați cu un broker vamal?
Nu. Art. 225 din Legea vamală turcă prevede că formalitățile sunt îndeplinite de proprietarul mărfurilor și de reprezentanții săi prin reprezentare directă sau de brokerii vamali prin reprezentare indirectă. În reprezentarea indirectă, brokerul acționează în nume propriu, dar în contul proprietarului mărfurilor, și prezintă administrației vamale împuternicirea de reprezentare. Colaborarea cu un broker este o alegere frecventă pentru companiile care importă în mod regulat.
Ce cauzează cel mai des întârzieri la vămuire?
Cele mai frecvente cauze sunt documentele neconcordante și disputele privind codul tarifar: o diferență de greutate, de număr de colete sau de descriere a produsului între factură, lista de ambalare și documentul de transport impune corectarea declarației. La acestea se adaugă un certificat de origine lipsă sau nevalid, mărfurile supuse inspecției prealabile, o anchetă privind valoarea în vamă și coada pentru inspecție în circuitul roșu. Fiecare zi de întârziere generează demurrage pentru container și costuri de depozitare în depozit.
Când se consideră încheiată vămuirea la export?
Se consideră încheiată atunci când declarația este închisă, iar mărfurile au părăsit efectiv teritoriul vamal turc. La finalizarea formalităților de ieșire se face o mențiune de închidere pe declarație, iar scutirea de export și rambursarea TVA se bazează pe această mențiune. Chiar dacă nava a fost încărcată, procesul nu este considerat încheiat din punct de vedere contabil până când declarația nu este închisă.
Este punerea în liberă circulație același lucru cu importul?
În uzul curent se are în vedere aceeași operațiune, dar tehnic punerea în liberă circulație este doar unul dintre regimurile vamale. În cazul admiterii temporare, al perfecționării active sau al regimului de antrepozit vamal, mărfurile intră în Turcia fără a fi puse în liberă circulație; taxele fie nu apar deloc, fie sunt garantate. Alegerea regimului determină direct impozitul de plătit, precum și cât timp și unde pot rămâne mărfurile.