Ce este o factură proformă?
O factură proformă este un document cu caracter de ofertă pe care vânzătorul îl dă cumpărătorului înainte ca vânzarea să devină fermă, în care sunt indicate descrierea mărfurilor, cantitatea, prețul unitar și condițiile de livrare și de plată. Deoarece nu se întemeiază pe o vânzare fermă, nu înlocuiește factura comercială atașată la declarația vamală; funcția ei este de a servi drept bază pentru comandă, pentru deschiderea unui acreditiv și pentru cererile de autorizare.
Care este diferența dintre o factură proformă și o factură comercială?
Diferența constă în etapa în care este emis documentul și în ceea ce creează. Proforma se dă înainte de vânzare și exprimă o ofertă; factura comercială se emite după ce vânzarea a avut loc și este baza obligației de plată. Art. 115 din Regulamentul vamal definește factura ca document „emis pe loc de vânzător în vânzările ferme și de expeditor în celelalte cazuri”. Proforma nu are fermitatea din această definiție. Conținutul celor două documente se suprapune; întocmirea corectă a proformei de la început împiedică ca factura emisă ulterior să intre în contradicție cu declarația.
Ce trebuie să conțină o factură proformă?
O proformă trebuie să includă de la început câmpurile pe care va trebui să le aibă factura comercială emisă ulterior. Art. 115 din Regulamentul vamal enumeră informațiile pe care trebuie să le conțină o factură; întocmirea proformei după aceeași listă elimină nevoia de corecturi în etapa declarației. Poziția tarifară, condiția de livrare și datele despre ambalaj sunt elementele cel mai des omise dintr-o proformă. Ultimul element din listă, perioada de valabilitate și data estimată de pregătire, nu se află în lista regulamentului; este o completare practică care decurge din caracterul de ofertă al proformei.
- Locul, data și numărul emiterii
- Numele și adresa vânzătorului (în alte cazuri decât vânzarea fermă, ale expeditorului) și ale cumpărătorului
- Condițiile de plată (de exemplu în avans sau pe credit)
- Prețul de vânzare și condiția de livrare — regula Incoterms, împreună cu locul desemnat și anul versiunii
- Poziția statistică din tariful vamal a mărfurilor (codul HS) și cantitatea în unitatea de vânzare
- Prețul unitar al mărfurilor
- Felul și tipul, marca și numărul, precum și numărul coletelor care conțin mărfurile
- Locul de livrare a mărfurilor și de plată a prețului lor, precum și modul de expediere
- Specific proformei: perioada de valabilitate și data estimată de pregătire
Este acceptată o factură proformă la vamă?
Baza unei declarații de punere în liberă circulație este factura, nu proforma. Art. 114 din Regulamentul vamal face obligatorie, cu excepția cazurilor ce urmează a fi stabilite, atașarea facturii la declarația vamală; potrivit alineatului al doilea al aceluiași articol, atunci când se dovedește prin documente că prețul se va forma ulterior, administrația vamală amână obligația de a prezenta factura. Pe de altă parte, legislația cere direct proforma în unele cereri de autorizare: pentru regimul de admitere temporară, originalul facturii proforme și două copii ale traducerii acesteia se numără printre documentele care pot fi cerute titularului autorizației; și în perfecționarea pasivă factura proformă se numără printre documentele care arată că produsele prelucrate vor fi obținute din mărfurile exportate temporar. Așadar, proforma nu este lipsită de funcție la vamă, dar nu ține locul facturii comerciale. Pentru procesul mai larg consultați vămuirea.
Ce rol are proforma în acreditive și în procesele de plată?
Proforma este baza instrucțiunii pe care cumpărătorul o dă băncii sale pentru deschiderea unui acreditiv. Suma, descrierea mărfurilor, cantitatea, condiția de livrare și condițiile de expediere din acreditiv sunt preluate în mare parte direct din proformă; de aceea o eroare din proformă trece în acreditiv și poate fi corectată ulterior doar printr-o modificare. Documentul prezentat băncii în etapa plății nu este proforma, ci factura comercială emisă după expediere. În tranzacțiile cu plată în avans fluxul este același: cumpărătorul face transferul pe baza proformei, iar vânzătorul emite factura comercială după expediere.
Are o factură proformă forță obligatorie?
O proformă nu este prin ea însăși un contract de vânzare; părțile devin legate printr-o declarație de acceptare. În practică, faptul că cumpărătorul semnează și returnează proforma sau efectuează plata este interpretat ca acceptare a ofertei, iar documentul începe să funcționeze în fapt ca un contract. Din acest motiv proforma trebuie să indice perioada de valabilitate și condițiile în care prețul se poate schimba. Nici scrierea condiției de livrare doar ca un cod al regulii nu este suficientă; dacă nu se indică locul desemnat și anul versiunii, rămâne deschisă disputei locul în care trec costul și riscul.
Comparație între factura proformă și factura comercială
| Criteriu |
Factura proformă |
Factura comercială |
| Când se emite |
Înainte ca vânzarea să devină fermă, în etapa ofertei |
După ce vânzarea a avut loc, de obicei odată cu expedierea |
| Natura |
Document de ofertă și de informare prealabilă |
Documentul vânzării ferme |
| Creează o obligație de plată |
Nu prin ea însăși |
Este baza obligației de plată |
| Atașată la declarație |
Nu înlocuiește factura comercială |
Document care trebuie atașat la declarație |
| Utilizare tipică |
Deschiderea unui acreditiv, cereri de autorizare, confirmarea comenzii |
Declarația vamală, stabilirea valorii, prezentarea la bancă |
Întrebări frecvente
Pot fi importate mărfuri cu o factură proformă?
De regulă, la declarația de punere în liberă circulație se atașează o factură, iar proforma nu o înlocuiește. Totuși, atunci când se dovedește prin documente că prețul se va forma ulterior, administrația vamală amână obligația de a prezenta factura. În unele cereri de autorizare, cum ar fi admiterea temporară, originalul facturii proforme și două copii ale traducerii acesteia se numără printre documentele care pot fi cerute direct.
Poate suma de pe proformă să difere de suma de pe factura comercială?
Poate; o proformă este o ofertă, iar atunci când se schimbă cantitatea, ambalajul sau elementul de navlu, se schimbă și suma. Problema apare în tranzacțiile cu acreditiv: deoarece acreditivul se deschide pe baza proformei, o diferență care apare ulterior este motiv de neconformitate. Dacă se prevede o diferență, este mai practic să se scrie o toleranță în acreditiv decât să fie modificat ulterior.
Este obligatoriu să se scrie codul HS pe o factură proformă?
Legislația nu are o listă de conținut obligatoriu pentru proforma în sine, dar scrierea poziției tarifare de la început este un obicei foarte bun. Codul determină ce taxe iau naștere în țara de sosire și ce documente vor fi necesare; dacă nu este cunoscut în etapa ofertei, calculul costurilor se construiește incomplet. În plus, aceste informații sunt oricum cerute pe factura comercială care va fi emisă ulterior, potrivit Regulamentului vamal.
Este o factură proformă același lucru cu o scrisoare de ofertă?
Funcțiile lor sunt apropiate, dar o proformă este mai structurată: în forma unei facturi arată articolele, cantitatea, prețul unitar și condițiile de livrare și de plată. Această structură face documentul utilizabil în procesele bancare și vamale. O scrisoare de ofertă în text liber nu este, de cele mai multe ori, suficientă.